Home / 3D ARTE Concept / Autori / Ramona Raileanu / Bucati de suflet

Bucati de suflet

18 Lei

Comenzi pe email

3D Arte Concept, 2019
ISBN 978-973-88656-9-3


O poezie a iubirii…

… în care autoarea exprimă sentimentele cele mai sublime experimentate de către specia umană.

Prin Bucăți de suflet, Ramona ne transferă emoții și trăiri. Trăiri și emoții aproape utopice și imposibil de realizat.

La Ramona Raileanu, ca de altfel la mulți poeți si romancieri, scrisul este un mijloc de refulare a unor sentimente și dorințe reprimate constant.

Psihologic, o inocență…, paravat a unor neîmpliniri sentimental-erotice, frustrări izvorâte și acumulate în timp. Din posibila teamă a autoarei de a-și lasa frâu liber trăirilor ținute forțat sub control, datorită unor probabile impedimente mentale, morale, sociale sau de altă natură, ne regăsim în fața unor poezii romantice a căror sensibilitate aproape depășește granița dintre sentimentele umane și cele angelice: “Iubirea ta… poarta spre Rai… / O mână caldă și… «Mai stai !» / Iubirea ta e zbor spre creste…”.

Din nefericirea și tristețea autoarei, versuri precum “Mă blestem, îmi promit, că te las frunză-n vânt, / Între stele m-ascund și-n culcuș de pământ… / Tu apari, gând nebun, ca o toamnă de fum, / Mă cuprinzi ca un foc, lași în mine doar scrum…” sunt așternute pe hârtie în contradicție constantă cu dorința unei puternice determinări în regăsirea unei iubiri ideatice, dar himerice: “În sideful nopții, voi pleca pe mare, / Ca să te găsesc, dulcea mea mirare, / Pe aripi de vise, zboru-i rândunea, / Chiar de sunt închise, tu ești lumea mea”.

Creatoare a unor “realități imposibile”, Ramona Răileanu ne transpune într-o lume a unui romantism clasic, incurabil, dar care este constant curmat de barierele unei societăți, mereu parcă, contemporane cu Romeo și Julieta, lipsite de înțelegere, tolerață, acceptare.

În paralel cu romantismul amoros, veșnic prezent, autoarea ne exprimă o melancolie aparte, muzicală: “Te-nchid în mine, pentru a câta oară, / Și în acorduri de vioară?… / Te-nchid în stropii reci de ploaie, / Ce curg pe fața mea șiroaie.”, uneori morbidă și în același timp senină și feerică: “Am hotărât când, vreau să mor… / Atunci când, frunzele-s covor, / Când soarele se oglindește, / În auriul din poveste.”, în același timp în care ne amintește de trecut, de inocența copilăriei ca în poezia Amintire, de locurile unde a crescut alături de cei dragi: “Bunica mea – minune, / Cu zâmbetul senin / Te port și-acum în mine, / Icoană și suspin…” și, subtil, ne prezintă viitorul, prin experiențele trăite alături de fiica ei iubită, Mara (Ariceii).

Dragoste, seninătate, melancolie, magie…

… o poezie a trăirii…

Edi APOSTU, Iași, 18 Aug. 2019


 

Acorduri de vioară

Te-nchid în mine, pentru a câta oară,
Și în acorduri de vioară?…
Te-nchid în stropii reci de ploaie,
Ce curg pe fața mea șiroaie.

Te-nchid în rana sângerândă,
Din inima, mult prea plăpândă
Te-nchid în toamna ce-mi șoptește,
Că vântul plânge sus pe creste.

Te-nchid în cerul dintre pleoape,
Au mai rămas doar stinse șoapte
Te-nchid în mine pentru a câta oară,
Și în acorduri de vioară?…

Top