image


Pret: 21 Lei

CALATORUL PROFUND

Autor: Alexandru Malin TACU

ISBN 978-606-92894-3-3

”Existăm într-o țară în care oamenii cu adevărat remarcabili sunt ostracizați cu brutalitate până la eradicare. Este evident faptul că intelectualii veridici sunt pe cale de dispariție într-un teritoriu cu potențe inimaginabile, fiind înlocuiți de pseudointeligenți cu pretenții de lideri. Din păcate acest fenomen are tradiții istorice pe teritoriile patriei românești și se pierde cu ușurință în negura vremurilor.

Chiar într-un stat totalitar, cum era România de dinainte de 1989, este de neimaginat cum un regim politic dement poate să distrugă valori morale, intelectuale, culturale, spirituale fără nici un pic de remușcări sau vreo vagă urmă de rușine. Însă fenomenul nu este singular. Așa cum am precizat el se repetă mereu și mereu și se va repeta la infinit până ce nația va dispărea complet. Nu doar comunismul a distrus valori în România. Perioada actuală e mult mai ciudată, iar transparența cu care valorile culturale naționale sunt eliminate este frapantă.

Ca editură, dar și ca iubitori de artă, de cultură în general, suntem mândri că avem ocazia să publicăm* niște versuri absolut admirabile ale unui poet dispărut prematur din planul actual al existenței noastre, asasinat de o ideologie absurdă ce nu tolera libertatea.

Atunci, dar și acum, dacă ar fi trăit și nu s-ar fi schimbat la nivel psiho-mental, Alexandru Mălin TACU ar fi putut reprezinta o licărire de speranță pe un fundal adumbrit de intoleranță și ignoranță, într-o țară în care majoritatea aveau – și au încă – mintea acoperită de voalul vâscos al prostiei. Ar fi putut fi fulgerul ce brăzdează obscurul dens al necunoașterii.

Poezia rafinată și plină de sensibilitate a lui Alexandru Mălin TACU este una emotiv-descriptivă, unde ne sunt înfățișate imagini pictural-suprarealiste și care, prin mișcarea cadențată a ”compozițiilor”, ne dă ritmic senzația de transcendere a unor planuri paralele ce, prin natura lor străvezie, se întrepătrund într-un perpetuu miraj de son și culoare. Subtilitatea merge până la sublim, iar unele pasaje poetice te proiectează în zone existențial-onirice, iar altele sunt dominate de romantism și sensibilitate idilică.

Fascinat de expresivitatea sound-ului hard rock și heavy metal, Alexandru Mălin TACU, la vârsta conceperii poeziilor din ”Călătorul profund” era deja un poet format din punct de vedere intelectual, cu niște viziuni literare și culturale uimitoare. Maturitatea sa cerebrală a fost cu siguranță croită atât de dorința de evoluție și autodepășire, de ardoarea pentru lecturarea și decriptarea unor scrieri importante din cultura  umanității, dar și de talentul său congenital.

Dacă nu ar fi fost curmat cu premeditare – pe un substrat politic –, traiectul său existențial terestru, probabil, ar fi fost plin de remarcabile realizări social-culturale. Fiind preocupat de realizarea echilibrului perfect dintre minte și trup, marcat se pare de sintagma latină mens sana in corpore sano, poetul era practicant de culturism și, în secret (evident pentru acea perioadă), de arte marțiale.

Însă dorința sa (și a familiei sale) de libertate a fost considerată un fapt primejdios în acea vreme și i-a provocat nefast epilogul.

Este păcat, chiar diabolic, cum, dintr-un motiv sau altul, nația română își autodistruge cu nepăsare valorile, ”bunurile” cele mai însemnate ale unei societăți, valori ce pentru alte popoare ar reprezenta ”mândrie națională” și pe care le-ar promova pe plan național și internațional până la saturație.

Românii au fost mereu stigmatizați cu napasta cețoasă a invidiei și a unei răutăți malefic-ascunse, dar uneori vizibilă, vis-a-vis de talentele proprii, talente ce câteodată au ocazia să se facă remarcate în țări cu viziuni superioare, dar care datorită unei imagini naționale pătate de elementele ”jegoase” pregnante ce au năpădit Europa, reușesc din ce în ce mai greu să brieze.

Să vă fie rușine nesimțitorilor ucigași de națională cultură!” - Dr. Edi APOSTU

 


 

Sensibil, insa ironic si autocritic cu masura, grav si jucaus, „trairist” si livresc deopotriva — ar fi interesant, de pil­da, de urmarit „reminiscentele” difuze din Ovidiu sau Emi­nescu! — Alexandru Malin Tacu este, probabil, „calatorul pro­fund” al generatiei sale, o generatie care acum apare, incepe sa-si faca simtita vocea, dupa ce, in decembrie 1989), si-a facut simtit curajul. Intotdeauna, in poezie, se intimpla ceva ciudat. Rimbaud n-a mai scris de la optsprezece ani. Labis a murit spre sfirsitul adolescentei. Aurel Dumitrascu s-a pierdut cind incepuse sa-i surida putin norocul. O multime de poeti si-au pierdut mintile sau viata spre iesirea din tinerete. Si e vorba de cei mai mari. Alexandru Malin Tacu a tacut exact in mo­mentul in care-si faurise vocea proprie.

De ce oare, Dumnezeu ii cheama grabit, la EL tocmai pe cei mai  buni  dintre noi? - Liviu ANTONESEI

 


               

Web Design by

 
Editura 3D ARTE