image


Pret: 15 Lei

PENTAGRI

Autor: Eduard SZILAGYI

ISBN 978-606-8428-00-0

PRELUDIU

În urnele timpului, dansul clipelor pare un joc vechi şi deşirat, cu unde luminoase şi penumbre de carton. Ochiul percepe gri-ul momentelor asemeni diapozitivului fracturat al secvențelor nimănui. Plimbarea e caldă, lumina e pe jumătate colţuroasă, pajiştea e uscată şi miroase a lămâi. Horifică e imaginea ta în oglindă, translucid şi machiat strident, cu rujul pe cămaşă şi bocancii despletiţi. Pleoapa îţi sclipeşte, iar părul ţi-e moştenirea mareelor.

Mă trezesc cu impulsuri electrice prin venele-mi fracturate şi-mi faci semn să plecăm. Uşa se deschide greu, clanţa e dintr-un fel de păun cu pene lungi, de soi plutitor, adaptabil. Se frânge în palmă, fraged ca oasele bolnave.

În spatele ei, chipuri moi poartă diverse nuanţe, nu toate plâng, nu toate râd, dar frunţile mereu li-i se-ntreabă. În stânga, o vană de fontă şi sârmă, un locşor brodat cu dantelele mireselor care şi-au uitat altarul, abureşte geamul castaniu al tărâmului-polaroid. Rezonanţa-i de clopot, podeaua pavată cu urme de elefant, se închide spre a ne înghiţi paragina.

Am venit, am văzut, am prăbuşit. Treceam pragul uşii-potcoavă, bolta celor cu genunchi apoşi, mâncaţi de aceeaşi bătaie de pendul ruginit. Aici galopează cai şi blesteme diafane, rostite în şoaptă pe sub mese de mahon. Pe rafturi, borcane cu peşti legate exact ca gemul bunicii, cu sfoară şi celofan. Ne întindem către marmelada seducătoare, dar ne lipeşte mâinile ca într-o fotografie de Duminică.

Aici nu-i de stat, la Propriu. Ne aşteaptă labirintul tablei de şah, cu uriaşi, nebuni, turnuri, regine şi soldaţi fără noimă. Te ascunzi în spatele calului? E ceva sculptat în pereţii aceştia! Candelabrul de păpuşi fluide e o dragoste comună, o amintire ce zace în diform. La ieşire, rochia mea cu fir de cocon se deşiră odată cu noaptea, iar noi ţinem cu dinţii de ultima fâşie de tifon ce ne îmbracă. Pe tirania ta, sufletul e învelişul corpului.

Eşti sceptic şi hazliu, ne spui, te credem pe limba ta. Iar tocmai când îmi încărcam formolul cu baterii, cât să mă ţină o iarnă întreagă, mă rogi să-ţi scriu ce aş pune într-o ţigară de-ar fi să Te trag în piept patru anotimpuri. O trahee crudă se îmbibă de aer, pe care-l muşc făr` să te sfărâm.
Mulţumesc, dar adevăratele zile cu ploi le scriu aici.

                                                                                      KATONA ANA                             

 

 

 


               

Web Design by

 
Editura 3D ARTE